vineri, 10 septembrie 2010

Ghelasie Gheorghe Isihastul


L-am descoperit intr-o discutie , practic a venit spre mine aceasta informatie si este foarte interesant ca am postat destul de mult material despre crestinism, dar un alt fel de crestinism ,
oamenii au nevoie sa cunoasca realmente cum pot intalni fata in fata Dumnezeirea nu intermediata.
Ghelasie Gheorghe Isihastul un om care a trecut pragul nemuririi...


Ghelasie Gheorghe - O Suta de Versete Despre Isihasm
cuviosulghelasieisihastul
Aceste 2 carti sunt doar ca sa puteti sa va deschideti spre ce are de oferit aceasta puternica ramura a crestinismului si sa puteti sa va apropiati, sau sa va reapropiati asa cum am facut si eu de crestinism intr-o maniera vie nu dogmatointermediar....

Isihasm - Practica si filosofia

Rugăciunea lui Iisus

Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă rugăciunea lui Iisus "cu inima", adică în mod real, ca pe o invocație a lui Hristos însuși. Aceasta este încă o diferență fundamentală față de tehnicile ascetice orientale, unde puterea formulelor mantrice este in objecto. Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă.

Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant.

Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de nepsis (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare.

Coborârea minții în inimă

Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții (nous) în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic ci, în acord cu psihologia isihastă, este un fenomen real.

Mintea coborâtă în inimă semnifică o unire a facultății intelectuale cu cea imaginativă sau fantastică, astfel încât devine posibilă atingerea unei stări de sobrietate totală, fără imagini mentale și fără tentații. Mintea atinge o liniște profundă, punctată doar de sunetele rugăciunii.

Păzirea minții

Acest stadiu este numit "păzirea minții" și reprezintă scopul practic al isihastului, condiția de posibilitate pentru contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul Harului, o "stare de pregătire" care trebuie păstrată permanent.

Dumnezeu ca Lumină necreată

Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt.

Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate în doctrina și programul liturgic ortodox nu este o căutare a extazului ca scop în sine. Scopul isihasmului este de a purifica ascetul pentru a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Se poate spune astfel că scopul isihasmului este acela de a avea mintea și inima pregătită pentru a aștepta întâlnirea iminentă. Întâlnirea ca atare este însă o chestiune de Har: Dumnezeu se arată atunci când dorește, nu când îl chemăm noi. Întâlnirea cu Dumnezeu este înțeleasă de Isihast ca o experiență personală, directă, empirică.

Polemica isihastă

Veritabilul teoretician și doctrinar al isihasmului a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, călugăr athonit. El s-a implicat într-o polemică cu călugărul filosof Varlaam din Calabria. Varlaam era interesat de fenomenul isihast și se documenta în legătură cu metoda psihofizică de meditație din Athos (contemplarea buricului), culegând informații și emițând judecăți superficiale cu privire la aceasta. Varlaam spunea că isihaștii confundă inima ca organ fizic cu inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că rugăciunea este un fapt mental care nu are nici o legătură cu activitatea corpului.

De asemenea, Varlaam respingea posibilitatea unei cunoașteri empirice a lui Dumnezeu, spunând că aceasta poate fi numai propozițională.

Palamas răspunde acestor opinii construind, în timpul polemicii, o solidă sinteză dogmatică a ortodoxiei.

Filosofia isihastă

Tradiția filozofică a acestui curent conține elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai lui, în limitele îngăduite de credința creștină. Mișcarea isihastă a cărei nume vine de la monahii "isihaști" adică aceia care preferau, în locul comunităților călugărești, locurile retrase care favorizau asceza și existența în tăcere, cu rădăcini în epoca bizantină timpurie (practica monastică din Siria și Palestina ce a arătat de mult elemente pre-isihaste), se va închega într-un sistem al filozofiei bizantine din secolul al XIV-lea.

Isihasmul a mai fost definit și ca o continuare a cunoscutei lupte dintre "ziloți" și "politici" sau a celei dintre călugări și clerul secular, cu câștig pentru primii.

S-a mai spus, după opinia lui F. I. Uspenski, că "explozia" isihastă este și o continuare a luptei dintre Platonism și aristotelism. Conflictul fundamental a fost însă alimentat de disputa înverșunată dintre "palamiți" și "varlamiți".

Două ipostaze l-au făcut celebru pe Varlaam: cea de inamic al lui Palamas și cea de profesor de greacă al lui Petrarca. Un gânditor raționalist, Varlaam a nutrit la școala ideilor filozofice și a logicii lui Aristotel, apreciind silogismele și capacitatea minții omenești de a pătrunde cu sprijinul lor către "natura" lucrurilor.

Hrana vie


Tot revin al subiect din cat mai multe posibile unghiuri si aduc in primplan acest aspect atat de important al vietii noastre HRANA...
de ce ? pai de aici pleaca multe dintre problemele care apar in dezechilibrele pe plan fizic si odata cu acesta si pe celelate planuri pentru ca suntem de mici educati si obisnuiti gresit foarte incorect si nepotrivit.

Avem un minuat organism capabil de multe si foarte util ( daca nu vi se pare asa e bine sa va mai ganditi ) dar care inainte de toate trebuie cunoscut inteles si apoi tratat cum se cuvine.
Notiuniea de respect de sine este un adevar viu in momentul in care se transpune in fiecare zi in toate actiunile pe care le faci cu tine si prin tine pentur ceilalti din care se simte si se transmite un flux de dezvoltare si crestere potrivit cu tine si cu ceilalti.
Am postat ceva mai in urma niste articole legate de Ayurveda unde insasi alimentatia este privita ca un medicament pe care omul il ia permanent pentru a se mentine in perfecta stare de echilibru ...De curand am avut o discutie cu cineva pe tema ayurveda si am descoperit ceva ce imi scapase din vedere....ceva extraordinar as spun...Ayurveda este mai mult decat un mod de alimentatie, mai mult decat o medicina, mai mult decat o stiinta, este o CALE SPRE DIVINITATE.

O cale care are aceleasi caracteristici si aplicatii pentru trup precum Tantra.
Daca aruncati o mica privire asupra tuturor cailor de descoperire si revelare a Spiritual-Sufletescului veti fi foarte surprinsi sa vedeti ca fiecare cale are o stransa legatura si cu o anumita orientare alimentara si ca daca facem o suprapunere ale acestor reguli regasite in diversele curente spirituale vom gasi minunatia de ayurveda aplicata mai mult sau mai putin in toate ...

Astfel in Zen calugarul care este insarcinat cu bucataria are un statut special insasi pregatirea hranei pentru acesta este modul sau de meditatie ...
In isihasm exista o stransa legatura intre felul in care hrana este oferita atat trupului cat si spiritului pentru a putea crea aceea stare de comuniune ptrintr-o echilibrare profunda a intregii fiinte de la fizic la mental emotional .
Yoghini sunt adepti Ayurvedei ca mod de viata si asta este regasita in practica yoga ca o sectiune complexa si de care orice practicant serios are de isi insusit prin transformari interioare si acest mod de hrana.

In sine acest mod de viata a devenit tot mai prezent, oamenii chiar si fara a lega neaparat de spiritualitate hrana , datorita faptului ca vremurile prin care trecem sunt de asa natura au simit nevoia de schimbare, nevoie care la multi a plecat de la propriul corp si propiea sanatate si de la faptul ca au inceput sa devina constienti de cat este de important ce faci cu tine inclusiv fizic.

Este drept ca daca exista si o cale de a hrani si celelalte parti ale fiintei umane , suflet - spirit,
atunci in sine acest proces de hranire fizica capata putin alte nuante, insa este foarte important ca aceste schimbari se petrec ...sunt semne clare ca intreaga umanitate "in aceasta Criza " in care se afla a ajuns pentru ca e cazul unei transformari, transformare care se intampla si care are inca multe de adus.

Revenind la alimentatie, este foarte important ca hrana introdusa in organism sa creeze un mediu alcalin , exista foarte multe alimente care au proprietatea asta si care sunt extrem de pline de toate acele elemente de care avem nevoie pentru a putea vietiui intr-o stare fizica alcalina.

De ce alcalin?Pentru ca structurile corpului nostru sunt asfel construite pentru a functiona optim in conditii alcaline sau bazice, nu este o afirmatie fara fundament, exista suficiente studii pe parte de alimentatie realizate pentru a va putea convinge daca e cazul de importanta acestui aspect,
pentru mine a fost suficienta sa intalnesc Ayurveda este complet integrat tot ceea ce aveam nevoie aici insa mai sunt si bucatele din alte parti care au adus completari la aceasta medicina-hrana. Evit dogmatismele si mai ales fanatismul ceea ce mi se potriveste se simte si apare de la sine, asa s-a intamplat si cu acest tip de alimentatie si cu ce alimente nu mi se potrivesc din cadrul acesteia si cu raportul de hrana gatita , hrana cruda.O structura preponderent acida creaza mari probleme, la nivel fizic genereaza reactii in sistem digestiv, influenteaza ritmul caridio-respirator, provoaca dezechilibre hormonale, probleme cu pielea, lipsa de vitalitate, slabeste considerabil sistemul imunitar si lista poate sa continue fara sa intru in detalii si date complexe legate de asta , cei care au nevoie de confirmari si date sunt liberi sa investigheze si sa ma contrazica daca au cu ce:).


Si iaca la momentul potrivit de a va dezvalui o interesant colaborare , in urma cu cateva luni am dat peste o serie de bloguri care promoveaza si prezinta si invata cum sa mananci 100% crud sau proaspat.Pe unul dintre aceste bloguri respectiv

Bucurie, Bunastare, Hrisca

am dat de o colectie intreaga de retete pe care Una cu luna le-a luat de peste tot, inclusiv ale ei si a creat pe blog o sectiune cu retetele incercate si create si le-a pus la dispozitia tuturor.
Mi-a placut foarte mult ce am gasit acolo insa era putin peste mana sa tot alerg pe blog sa dau unspe clicuri sa dau de o reteta si am luat toate retelte de acolo si am creat un document, respectiv o culegere aranjata cu toate aceste retete pe care Andreea mi-a dat acordul sa il impart si sa il popularizez peste tot.Astfel s-a nascut

Hrana vie-Culegere de retete Raw

Hrana Vie - Culegere Retete Raw

Personal manac vegetarian, in proportie de 80% proaspat - 20% gatit.
Dar cei care vor sa mearga pana la capat iata aici este un prim ghid pentru un mod de viata cu astfel de valori si cu astfel de modalitati:)
Este util sa mentionez ca nu este mai scump sa mananci vegetarian...aceasta prejudecata si preconceptie este foarte FALSA si nefondata...ca si orice altceva in viata daca vreti sa aveti o parere intai traiti incercati gustati, si dupai palavragiti ...altfel cadeti in tagma ingorantilor si celor ce traiesc prin zvonuri...

Aici sunt si blogurile pe care va invit sa le explorati si sa descoperiti singuri ce vi se potriveste cat si in ce proportii.

marți, 7 septembrie 2010

Papaji-Trezirea la Realitate



Ce poti spune mai mult decat tulai domne simpla-i toata treaba!
Uite si tu cat de simpla , ce mai poate fi spus aici ....
Toate miliardele de carti si infinitatea de cuvinte spuse se reduce la asta!
E absolut irelevant cine e acest Papaji si daca asta e un show de comedie este absolut lipsit de importanta cine are ochi de auzit sa vada si urechi de vazut sa strige.


Multam Elena!

Isihasm

Dincolo de crestinismul exoteric plevatic si fara prea multa viata in el , se ascund dimensiuni diferite ale acestui imens arbore ce poarta acest nume, dimensiuni care au o vitalitate inca puternica si unde legatura om - divin nu este ceva mijlocit nu este ceva intermediat ci direct disponibila tuturor celor dispusi sa porneasca in a recreea viu aceasta legatura.Pornesc cu aceasta postare o serie de cateva legate de partile nevazute ale crestinismului si de cotloanele lui ascunse...

Isihasmul (hesychasmos), din hesychia, "liniște, împăcare" este o tradiție eremită de rugăciune în tradiția Ortodoxă, a cărei practicare se numește hesychazo: "a păstra liniștea". Practicanții sunt Isihaști (hesychastes).

Isihasmul se mai numește și palamism, iar formele sale cunoscute provin din tradiția monastică a Muntelui Athos. Potrivit acestei doctrine, creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și liniște, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se într-o stare contemplativă. Se practica permanent așa-numita rugăciune a inimii sau a minții ("Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul"), o formulă menită a ține trează conștiința bunătății dumnezeirii și a statutului de creatură păcătoasă.

Deși se spune (pe urmele lui Meyendorff) că Isihasmul ar fi fost inițiat de Grigore Palamas, există teologi care susțin că originile acestei practici sunt mult mai vechi, ea provenind de la pustnicii Egiptului.

Așa cum îl cunoaștem azi, în forma sa sistematizată, Isihasmul este învățătura teologului Grigore Palamas (arhiepiscop al Tesalonicului între 1347 și 1359). Acesta preia și îmbogățește principiile Sf. Grigore Sinaitul, în urma unei provocări a lui Varlaam Calabrezul, un monah ortodox calabrit (italo-grec), probabil influențat de nominalismul occidental. Astfel, curentul isihast se înfățișează ca o dispută începută în 1338, între Palamas și Varlaam, doi teologi importanți ai lumii bizantine.

Potrivit tezelor isihaste, comuniunea omului cu Dumnezeu (legătură inițial existentă, dar deteriorată prin păcatul primordial) se poate reface printr-un efort către obținerea purității primordiale, efort ascetic ce presupune două trepte consecutive.

Prima este praxisul, care constă în urmărirea strictă a pildei unor monahi exemplari, stăpânirea propriului eu, supunerea la privațiuni și probe ascetice. Rezultatul era achiziționarea unei bune discipline psihice.

Regenerarea morală este ținta celei de a doua etape, în cadrul căreia, printr-o supremă concentrare interioiară, prin izolare de lumea exterioară, prin meditație continuă și prin practicarea rugăciunii mentale (specifică isihaștilor), se poate ajunge la purificare, resurecție spirituală și starea de extaz ce îngăduie vederea lumii divine (care, în concepția lui Palamas, este identică cu cea apărută pe muntele Tabor).

Isihasmul este prin urmare atât o teorie cât și o practică religioasă. În sens isihast, teologia nu este numai un discurs despre Dumnezeu, este în același timp și un mod de viață creștin. Teolog este cel care nu rămâne la a cunoaște dogma și canoanele, ci mai ales le practică, trăind el însuși în Iisus Hristos. Astfel, în Isihasm creștinismul este în primul rând experiență.

Isihasmul consideră că Dumnezeu poate fi cunoscut, deoarece omul este părtaș la energia divină increată, adică la harul lui Dumnezeu.


Practica isihastă

Comparația cu tehnicile orientale

Practica isihastă este uneori comparată în mod exagerat cu tehnicile de meditație Budiste, Hinduiste sau Sufi, deși asemănările pot fi considerate forțate atâta timp cât practicanții isihasmului le resping pe motivul că posturile corporale și tehnicile de respirație practicate în isihasm sunt considerate de importanță instrumentală, pe primul loc fiind rugăciunea și Grația divină sau Harul. Această nuanță este importantă deoarece în Creștinism, spre deosebire de religiile orientale, desăvârșirea și mântuirea nu poate avea loc doar prin puterea (sau tehnica) omului, fiind necesar și Harul lui Dumnezeu.

Isihasmul și viața sacramentală

Practica isihastă este considerată o parte a vieții liturgice și sacramentale a bisericii ortodoxe și nu o tehnică pur individuală. Textele insistă asupra faptului că isihastul este un membru al Bisericii. Cu toate acestea, practica isihastă presupune o retragere a individului din societate.

Se vizează dobândirea liniștii interioare și minimalizarea simțurilor corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală.

Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc.

Va urma....

miercuri, 1 septembrie 2010

Un Buddha va fi mereu inteles gresit 2


Iata si cealalta parte a discursului...

Pentru subtritrare alegeti Romanian