marți, 31 august 2010

Un mod de viata altfel

Un maestru zen: "Ceea ce are de ajuns la tine , te va gasi."

Iata un mod de viata foarte interesant:)) daca va vedea sotia mea acest mesaj va rade cu certitudine amintindu-si de popunerea pe care in urma cu cateva sapt i-am facut-o asa mai in gluma mai in serios.....

Omul care a renunţat la bani: "Sute de români vor să ştie cum e"

Autor: Andrei Udişteanu

Mark Boyle, un economist care a decis să trăiască fără să se mai folosească de bani, spune, într-un interviu acordat EVZ, că în ultimele zile românii au început să-i îmbrăţişeze ideile.

Tânărul irlandez Mark Boyle (31 de ani), absolvent de studii economice, a renunţat încă din 2008 să mai folosească bani. Presa britanică l-a privit drept un erou ciudat şi a relatat cum trăieşte "natural" lângă o fermă ecologică din Bristol, într- o rulotă, cum mănâncă ce cultivă, cum găteşte la foc, afară, cum împarte tot cu cei care vor să ajute.

Singurele "luxuri" tehnologice de care abuzează ar fi un laptop de pe care "alimentează" un blog al comunităţii "freeconomy" - concept lansat şi numit de Mark "model economic" care a strâns peste 20.000 de utilizatori, bazat pe ideea de a trăi cu cât mai puţin şi de a împărţi cu cei din jurul tău de la cunoştinţe tehnice, obiecte, la locuinţe etc. - şi un telefon mobil pe care poate doar primi apeluri. Atât laptopul, cât şi telefonul sunt încărcate cu energie de la un panou solar.


Inspirat de Gandhi să trăiască cu cât mai puţin


Mark susţine că munceşte ca voluntar pe la ferma vecină pentru fructe şi legume, că se tratează de orice suferă cu plante şi că propovăduieşte, pe unde e întrebat, viaţa fără bani. Acum câteva zile a lansat şi o carte, "The Moneyless Man" ("Omul fără bani"), pe care, în ciuda filosofiei sale, o vinde. "Banii merg însă în scopuri caritabile", explică irlandezul.

Într-un interviu acordat EVZ, Mark povesteşte cum l-a determinat "lipsa de respect" faţă de mediu a oamenilor să arunce banii pe fereastră. Şi cum, deşi iniţial se dorea a fi un experiment de doar un an, i-a plăcut viaţa asta atât de mult încât a decis să nu se mai atingă de "ochiul dracului" niciodată.

Tânărul recunoaşte că nu a fost primul şi nici singurul care a renunţat la bani. Spune că Gandhi l-a inspirat şi că e conştient că sunt pe lume oameni care, de nevoie, duc aceeaşi viaţă, cu mai puţin entuziasm însă.

VIAŢA ÎNTR-O RULOTĂ

"Oamenii confundă termenul «economie» cu termenul «ban»"

EVZ: De când n-ai mai intrat într-un shopping-mall?
Mark Boyle:
Au trecut aproape doi ani. Dar nu mi-e dor de ele.

Care este ultimul lucru pe care l-ai cumpărat?

Am cumpărat o carte. Era despre Gandhi. Am încercat să merg şi într-o excursie la locul de naştere al lui Gandhi. Dar nu am mai ajuns. Gandhi m-a inspirat să trăiesc aşa.

Este conceptul de freeconomy modul tău de a trece peste criza economică sau este un model mai amplu?
Eu am început să trăiesc fără bani cu vreo două săptămâni înainte de a începe criza. Eram mai îngrijorat de criza ecologică, de cea a resurselor. Motivul principal pentru care am renunţat la stilul acela de viaţă este că am văzut câte probleme sunt în lume, cu sclavia din piaţa muncii, cu războiul pe resurse. Şi pentru că oamenii nu mai au respect pentru natură.

Cât de greu a fost să renunţi la bani?
A fost destul de greu. Dar ca să trăieşti aşa trebuie să-ţi dai seama că, de fapt, ca să ai bani trebuie să mergi la o slujbă pe care de cele mai multe ori o deteşti, ca să te duci să-ţi cumperi apoi lucruri de care, de multe ori, chiar nu ai nevoie.

De multe ori, de exemplu, doar ca să-ţi cumperi un televizor şi să ai un salariu minim, cum au foarte mulţi, înseamnă să mergi la o slujbă care nu-ţi place două-trei săptămâni la rând. Şi tot sistemul ăsta de marketing, care ne vinde produsele astea, gadgeturile astea, se hrăneşte cu respectul nostru de sine.

Însă sunt multe lucruri de care nu avem nevoie. Şi ce se întâmplă este că trebuie să muncim mai mult la locuri de muncă din ce în ce mai stresante pentru chestii de care nu avem nevoie.

"Dacă mă doare capul, beau apă"

Înainte de a trăi aşa, ai fost economist, aveai o educaţie în business. Cum se împacă educaţia primită cu acest mod de viaţă?

Oamenii confundă termenul "economie" cu termenul "ban". Banul este parte din acest model economic care se aplică, dar sunt multe modele economice. Economia este mai degrabă legată de cât poţi să le oferi oamenilor cu resursele pe care le ai. Eu aplic ce am învăţat la economie. Încerc să răspund la nevoile mele fără să fac tranzacţii şi să folosesc bani.

Cum găseşti mâncarea, apa?

Găsesc tot în natură, alimente din natură, le gătesc. Mai e o fermă unde mai ajut şi iau legume. Dar nu mai mănânc carne deloc. Sunt vegetarian de şase ani. Nu mai cumpăr produse de doi ani.

Sunt totuşi lucruri de care ai nevoie, pe care nu le poţi găsi fără bani. Ce faci când ai nevoie de medicamente?

Se găsesc medicamente şi în natură. Eu mă tratez singur. Dacă mă doare capul, beau multă apă. Bine, pe mine nu mă doare capul foarte des. Dar dacă mă mai îmbolnăvesc, beau multă apă şi mănânc fructe proaspete, legume proaspete, mă păstrez sănătos.

E totul organic. Totul vine din natură. De exemplu, m-am lovit la genunchi acum ceva vreme şi am folosit nişte plante, şi mi-a trecut. Sau, timp de şase ani, am suferit frecvent de alergie la polen, pe care am reuşit să o stăpânesc cu pătlagină!

Sunt boli teribile de care nu poţi scăpa doar cu plante...
Sigur, dar însuşi acest model economic bazat pe bani e cel care cauzează boli precum cancerul. El nu exista înainte. E vorba de apa şi mâncarea asta oribilă cu care ne hrănim, de chimicale, de ce respirăm. Asta cauzează cancer.

Cred însă că, dacă începem să trăim aşa cum o fac eu, generaţiile care vor urma nu vor mai avea boli cum este cancerul. Trebuie să evoluăm. E vorba despre o cursă lungă, nu despre una pe termen scurt. Dacă vom continua să trăim aşa cum o facem acum, va fi o catastrofă.

Sigur, dacă toată lumea ar renunţa brusc la bani, în condiţiile actualului sistem, axat pe import-export, ar muri milioane de oameni. Dar e momentul să evoluăm către tranziţia spre o altfel de viaţă, spre ceva mai durabil. Adică, nu e nevoie tot timpul de bani ca să faci schimb de lucruri sau de mâncare. Ar fi un pas mai aproape de renunţarea la bani.

DESPRE EXTREME

"Eu nu vreau anarhie. Sunt la mijloc"

Am citit în presa din Marea Britanie că ideea de a trăi fără bani ţi-a venit stând la o bere, într-un pub, cu un amic. Nu-ţi lipsesc lucrurile astea: ieşirile cu amicii, la bere, viaţa socială modernă la care fără bani nu prea poţi să participi?

Da, articolul acela din "The Telegraph" unde s-a publicat asta nu era chiar corect. Era vorba despre un amic cu care am vorbit în liceu de asta. Dar, oricum, ca să răspund la întrebarea ta: sigur, câteodată mi-e dor de lucrurile astea, de ieşiri. Să ies la pub cu amicii. Dar am ales, având un scop mai înalt, să nu mai fac lucrurile astea. A fost alegerea mea.

Tot din articolul respectiv am înţeles că nici fetelor nu le place prea mult de când ai ales viaţa asta, fără bani...

(Râde) Aşa cum am zis, articolul ăla nu era corect. Ca să fiu sincer, e chiar mai bine pentru mine din punctul ăsta de vedere, cu fetele, decât îmi era înainte, când aveam destui bani!

Sunt mulţi care contestă modul ăsta de viaţă. Ce le răspunzi celor care spun că este extrem şi că renunţarea la bani, la sistemul actual, ar duce la anarhie?

Eu nu vreau anarhie, nu sunt extremist. Există mai multe tipuri de extremism. Poţi, de exemplu, să fii un extremist care are un miliard de lire sterline şi îi îndatorează pe toţi. Eu vreau zero, nu vreau datorii, nu vreau tranzacţii. Poate Bill Gates poate fi numit un extremist! Sau cineva care n-are bani, dar are datorii imense... e tot un extremist. Eu sunt undeva la mijloc, de fapt.

Spui că trăieşti fără bani, dar ai publicat şi o carte despre experienţa trăită, pe care o vinzi...
Da, e de vânzare, dar banii nu ajung la mine. Toţi banii se duc către comunitatea Freeconomy. Eu nu am deloc bani din asta, nu beneficiez de ei. În lumea mea ideală, toţi oamenii sunt liberi şi pot citi o carte gratis. Dar realitatea e că se vând şi cărţile, inclusiv pe internet.

"Nu vreau anarhie, nu sunt un extremist. (...) Cred că toţi putem învăţa din a nu mai risipi, dacă alegem să trăim cu mai puţin.",
MARK BOYLE, activist


O ALTĂ VIAŢĂ

Ideea irlandezului Mark Boyle de a trăi "cu cât mai puţin", în natură, l-a făcut "mult mai fericit, mai sănătos şi mai în formă", spune acesta


Povestea lui Mark Boyle a început în Irlanda, "o ţară nu foarte bogată", după cum şi-o aminteşte acesta. Tânărul recunoaşte, din experienţa de atunci, că lipsurile duc la frustrări. Astăzi spune însă că, de când a renunţat la bani, e mult mai fericit.

EVZ: Crezi că modelul tău, de a renunţa la proprietăţi, la bani, poate prinde în ţări foste comuniste, ca România, unde oamenilor nu le-a fost îngăduit să aibă proprietăţi?
Mark Boyle:
Înţeleg complet această temere şi înţeleg ce s-a petrecut în aceste ţări în trecut. Cu siguranţă nu sunt un avocat al comunismului. Dar am observat că sunt foarte mulţi oameni din România, sute chiar, care au început în ultimele zile să se înscrie în comunitatea noastră on-line. Cred că toţi, oriunde în lume, putem învăţa lucruri din a nu mai risipi, dacă alegem să trăim cu cât mai puţin. Sunt mai puţine griji.

E un sentiment de eliberare când nu mai trebuie să te preocupe toate lucrurile de care crezi că ai nevoie prin casă. Pentru că nu noi suntem stăpâni pe aceste lucruri, ci ele ne stăpânesc pe noi până la urmă. Eu şi comunitatea noastră, freeconomy, oferim doar o opţiune. Oamenii sunt liberi să o aleagă. Nu e ca şi cum ar veni "Poliţia Freeconomy" şi te-ar obliga să renunţi la toate bunurile tale! Eu cred că nimeni nu e obligat să trăiască aşa.

Lipsurile însă înseamnă pentru cei mai mulţi frustrare. Sunt şi în România foarte mulţi oameni, mai ales la sat, care trăiesc din ce cresc în grădină. Ei însă n-au de ales...

Înţeleg perfect şi prin ce trec aceşti oameni. Eu am crescut în Irlanda, care nu e o ţară foarte bogată. Pe atunci erau anii ’80 şi nu voiam decât să câştig bine, să mă bucur de tot ce puteam cumpăra. Dar ce vreau eu să zic e că noi, oamenii, nu căutăm de fapt bani. Căutăm să fim fericiţi.

După ce mi-am luat licenţa în economie, am găsit o slujbă bună şi am câştigat foarte mulţi bani. Dar tot ce voiam, de fapt, după şase ani de astfel de muncă, era doar să fiu fericit, să fiu eliberat de nevoia de a câştiga bani şi a lua lucruri care nu-mi trebuiau. Voiam să fiu creativ, nu să lucrez 60 de ore pe săptămână. Acum sunt mai fericit, mai sănătos şi mai în formă decât am fost în toată viaţa mea de până acum.

"După şase ani de muncă pe bani, voiam doar să fiu fericit, să fiu eliberat de nevoia de a câştiga bani, de a lua lucruri fără sens."
MARK BOYLE, activist

STIL DE VIAŢĂ

De la business "ecologic" la hrană sălbatică, troc şi agricultură


Stilul de viaţă pe care îl propune Mark Boyle este teoretizat pe site-ul justfortheloveofit.org, unde acesta are şi un blog. "Free-losofia", după cum o numeşte autorul, ar însemna, potrivit site-ului citat, "să faci economie de bani, să înveţi noi meserii, să reduci consumul de carbon, să-ţi faci noi prieteni şi să obţii ajutor pentru proiectele tale, pe gratis".

Într-o postare pe un blog creat special pentru el de cotidianul "The Guardian", Mark a explicat: "După ce m-am ocupat de câteva companii care se ocupau cu alimentele organice, mi-am dat seama că până şi «afacerile etice» nu sunt ce speram".

Şi-a vândut locuinţa, a demisionat, şi-a calculat de ce are nevoie şi s-a mutat în rulotă. Mark descrie paşii de "supravieţuire": căutarea hranei sălbatice, agricultura, trocul şi utilizarea de materiale refolosibile. Pe forumul blogului au început să curgă insulte, dar şi cereri în căsătorie. La cele din urmă, Mark a răspuns, cu umor: "Nu cred că mamele ar fi de acord. Nu sunt chiar o partidă bună".


SURSĂ INEPUIZABILĂ. De multe ori, Mark găseşte alimentele în natură


"Dacă vom continua să trăim aşa cum o facem în prezent, va fi o catastrofă."

MARK BOYLE, activist

Acest articol e preluat de pe EVZ.ro si multumesc Santoshsumito pentru impartasire.

4 comentarii:

Adi spunea...

De 2 ani ne chinuim sa explicam ce inseamna libertatea(inclusiv celor din zeitgeist,care o parte tot la asta se gindesc)mici insule de prieteni care sa isi asigure tot cea ce este necesar,cu gradina proprie si free energy,in care sa traim in pace si libertate.Nevasta mea se gindea la un fel de tabara de creatie in care fiecare sa vina, sa stea si sa creeze orice,artitic sau practic,eu ma gindesc la locul in sine si la infinitati de posibiltati in a fii si a face.Raspunsul a fost:super,faceti si venim si noi,;din pacate inca nu avem baza de la care sa plecam,respectiv pamint si ceva de investit.Daca sunt prieteni doritori sa renute la tot si sa o luam de la 0 impreuna,va astept cu drag si bucurie.

initiaticart spunea...

Eu cu sotia mea povesteam intr-un mod mai a gluma ca eu ma distram de reactiile ei...sa ne luam o caruta de gen celor tiganesti si sa traim free of all:)))....ne-om intalni candva adi cand vine momentul prielnic....iar astfel de comunitati se vor naste incet incet, rabadare toate la timpul lor:)

initiaticart spunea...

Cat despre pamant sunt destule zone in tara asta unde pentru un pumn de marunti cumper jumate de sat dar trebuie cautate si nu sunt intodeauna cele mai favorizate zone, insa asta s-ar putea sa fie un avantaj nu un dezavantaj....un pas important ar fi cautarea unei astfel de zone:).

dizidentul verde spunea...

Am si eu niste intrebari cu privire la legislatie:
Eu as vrea sa traesc in armonie cu natura cat mai mult posibil.As dori sa am o casa in padure.Stau in cartierul Manastur din Cluj la cca 15 minute de mers la padure.Eu nu am cum sa cumpar teren,pentru ca in aceea zona unde m as muta eu nu este teren de vanzare.Este vorba de padurea Manastur Galceriu.Atunci am urmatoarea ideie:sa pastrez aparatamentul pe care il am,dandu l in chirie ,daca se poate sa plateasca dinainte daca nu atunci din alta sursa:sa construiesc o casa mica portabila.Nu imi trebuie casa mare:cat sa incap eu,un caine pe care doresc sa il adopt si mama ..no hai ca mai e un porcusor de guineea dar ala e micutz..Asta inseamna socotind:4 sau 5 m lungime 3 m latime.Casa sa fie portabila,adica cu roti,mobila.Acum:daca eu nu am pamant al meu:care sunt conditiile legale de locuire in padure?Stiu ca:autorizatie de costructie la case mobile,cabane nu trebuie.La fel stiu ca:daca e teren particular nu poti sa parchezi acolo.Dar daca e padure publica..?casele portabile sunt parcate in adancul padurii:cine le cere socoteala..?e legal sa ai casa portabila..e legal sa o parchezi..dar unde?Desemenea:daca sa zicem,fara sa anticipez ca,totul e ok atunci:cum ajung la sursa de apa?Nu zice de Mark Boyle aici in articol cum ajunge la apa...Daca parcezi undeva casa,ai voie sa faci un mic put sa tragi apa de acolo cu hidroforul..?Lumina e rezolvata:cu un mic panou solar,de acolo se poate incalzi apa si pune in functiune o mica soba electrica.Eu sunt anarcho primitivist si evit tehnica moderna,dar cand e nevoie de tehnica moderna ..nu am ce face...trebuie.
Apartamentul unde locuiesc actualmente trebuie pastrat ca e o sursa de venit pana la sfarsitul vietii mele.Momentan nu lucrez nici nu vreau sa lucrez la corporatii,si am ceva promisiune de munca libera...in rest:as dori informatii despre cele insirate.
Multumesc.

Trimiteți un comentariu