Waldorf.

Pedagogia Waldorf

Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf

În Scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti:

* o partea ritmica, prin care este solicitata vointa copilului
* o partea cognitiva care se adreseaza intelectului si
* o partea de povestire care se adreseaza simtirii.

Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fie abordata si nu numai componenta sa intelectuala.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia si a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufletirea lor artistica.

Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimie, geografie, istorie, biologie etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

Învăţarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasa studiaza, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2–4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar, economia lucrului fiind deosebit de eficienta.

Urmeaza alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Desigur ca între timp elevii uita ce au învatat, dar aceasta nu trebuie sa îngrijoreze.

În Scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate.

Un alt avantaj al predarii în epoci este faptul ca informatiile si întrebarile primite peste zi sunt prelucrate subconstient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât si profesorii, gasesc mai usor rezolvarea lor.

Însa nu toate materiile participa la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba materna si gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia si stiintele naturii. Aceste materii pot sa apara si în ore de exercitii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de baza. Celelalte materii, cum ar fi limbile straine, educatia fizica, desenul si celelalte activitati artistice sau practice, apar ca si ore fixe dupa cursul de baza si orele de exercitii.

O şcoală fără manuale

Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu elevii.

Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învatamânt noi informatii sau materiale aparute în domeniul respectiv, si are posibilitatea de a adapta nivelul predarii si al cerintelor la nivelul clasei.

Formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice

Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din Scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui copil ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete.

Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea.

Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.

Indirect însa, la nivelul manualitatii, cursurile artistice sau practice sustin materiile adresate intelectului. Iata doua exemple: o în clasele mici, atât fetele cât si baietii tricoteaza, activitate care ajuta puternic la formarea vederii în spatiu, necesara îndeosebi matematicii; o la începutul fiecarei zile, întreaga clasa parcurge o parte ritmica în care cânta, recita sau danseaza (jocuri adecvate vârstei, însotite de batai din palme, jocuri ritmice si gesturi sugestive).

Partea ritmica îi aduce pe toti la unison, le canalizeaza energia si îi pregateste pentru ora. Importanta cursurilor artistice rezida si în faptul ca le educa starile sufletesti. Ele sunt evidentiate în arte, iar elevul traieste, în procesul reprezentarii lor, caracteristicile propriei personalitati, pe care astfel o cunoaste si o stapâneste bine. El îsi cultiva capacitatea de a percepe starile sufletesti, dezvoltându-si abilitati de comunicare dincolo de calea verbala.

Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a

Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare.

Particularitatile de vîrsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare.

În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este numita „învatatorul clasei” si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu.

Disciplinele predate în epoca sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor interdisciplinara este un deziderat esential al acestei pedagogii. Cu totii cunoastem faptul ca, la aceasta vârsta, elevii percep evenimentele, actiunile din realitate iar predarea trebuie sa tina cont de acest fapt si sa mentina treaza aceasta capacitate de observare, bazata pe interesul firesc al elevului.

Experimente, excursii, observatii minutioase sunt modalitati fundamentale de organizare a învatamântului pâna la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe care se aseaza munca de observare din clasele gimnaziale.

De aceea este esential ca una si aceeasi persoana sa însoteasca elevul pe parcursul acestor opt ani, când îsi formeaza instrumentele de cunoastere.

Din punct de vedere psihologic, schimbarea învatatorului în clasa a cincea nu înseamna doar despartirea de o persoana, adesea îndragita, ci si de un mod de lucru. În mod natural, aceasta despartire se realizeaza la pubertate, când tânarul nu mai accepta prezenta unui model de imitat, ci îsi cauta propria forma de exprimare. Aici este normal sa apara mai multe personalitati în fata elevului, pentru a-i da posibilitatea sa aleaga elemente diverse si de a-si exersa formele proprii, prin acceptare sau combatere sanatoasa.

Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în pedagogie si de psihologi.

Conducerea colegială

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral.

Acesta este de fapt directorul scolii. Si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si învatatorii, caci pe toti „membrii familiei” îi intereseaza drumul celuilalt.

Imaginea copilului ramâne însa mereu ca imagine centrala a preocuparii fiecarei teme, fie ea si administrativa. Bineînteles ca mai exista si probleme delicate. Unul sau altul dintre dascali are dificultati majore în stapânirea clasei; exista dascali noi în activitate, care trebuie îndrumati; se cer organizate încadrarile cu personal pentru anul scolar urmator: toate acestea sunt discutate într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administratie.

La el participa acei pedagogi care au experienta pedagogica si în existenta scolii respective, care îsi asuma de buna-voie viitorul scolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toti colegii, unul este ales ca reprezentant al scolii în fata tertilor. Nu este de confundat acesta cu functia obisnuita a directorului, caci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii singur si nici nu are toate responsabilitatile pe umerii sai. Acestea sunt împartite între diferiti profesori sau învatatori. Purtarea responsabilitatii de catre mai multi oameni duce la cresterea implicarii în „familie”.

Materii şi activităţi specifice

Prezentarea completa a tuturor materiilor Waldorf ar necesita un spatiu prea mare si de aceea ne propunem doar o prezentare succinta, care sa ofere o imagine de ansamblu asupra stilului de predare si a metodelor folosite.